Fir-ai tu să fii, băiete
Cu ciucurii de la bețe
Fir-ai tu să fii, băiete
Cu ciucurii de la bețe
Că mă sărutași cu sete
De-mi rupsesi rochița-n spate
Fir-ai tu să fii, bădie
Cu pana la pălărie.
Foaie verde salbă moale
Mi s-au făcut ochii floare
Tot uitându-mă la vale
Să-l văd pe Marin călare
Cu cămașa albă, floare
Cu calul numai zorzoane
Cu ochii de viorele
Cu sânul de floricele.
Uite, neică trece dealu’
Că-i cunoaște mândra calu’
Că e calul bălăior
Și pintenog de-un picior
Uite, neică trece râul
Că-i cunoaște mândra brâul
Brâu ales, cu floricele
Cusut de mâinile mele.
Foaie verde salcioară
Mărită-te, Marioară
De-mi ia calea din picioare
Și ochii de peste vale!
Marie cu ochii verzi
Trec la vale, nu mă vezi
Trec la deal, răspuns nu-mi dai
Mă mir ce inimă ai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un amestec de reproș jucăuș și admirație față de un băiat. Versurile evocă imagini rurale și sentimente de dragoste tinerească, cu un ton ușor ironic și nostalgic.