1. După cum îți crești copiii
Vor fi oameni buni sau nu
La fel cum din pământ iese
Omule, ce semeni tu
Copilul nu are vină
Că-l răsfeți și-l scapi din frâu
Dac-ai semănat neghină
Nu o să răsară grâu.
R: De lăstar se-ndreaptă pomul
Dacă-l lași singur se-apleacă
Tot așa e și cu omul
De vrei om la toți să placă
Pune-l bine-n rădăcină
Vântul să nu îl doboare
Și ține-l drept din tulpină
Până când crește mai mare.
2. Pe copil să-l ții din frâie
Dar nu-l dojeni cu ură
Nu-l lăsa orice să spuie
Nu-l lăsa slobod la gură
Nu-l lăsa, de ești părinte
Unde vrea el să se ducă
Din același lemn se face
Și icoana și măciuca.
R:…
3. În casa-n care copilul
Face numai ce el crede
Câștigă lanul neghina
Iar grâu sămânța-și pierde
Și-un părinte cât trăiește
De-ar plânge cu lacrimi rău
Neghina n-o mai albește
Nici nu o preface-n grâu.
R:..
Pune-l bine-n rădăcină
Vântul să nu îl doboare
Și ține-l drept din tulpină
Până când crește mai mare
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța crucială a educației și a îndrumării corecte în creșterea copiilor. Modul în care sunt crescuți determină dacă vor deveni oameni buni sau nu, similar cu modul în care semințele semănate determină recolta. Părinții au responsabilitatea de a-i ghida și de a le oferi o bază solidă pentru a face față provocărilor vieții.