Dar-ar naiba-n tine, dragoste!
Ce te ții mereu numai de mine?
Tu ești pentru mine-o pacoste
Și nu pot ca să mai scap de tine.
Ai venit când nici nu mă gândeam
Și-ai aprins în suflet vâlvătaie,
Nu mănânc și noaptea somn nu am
Pentru tine, dragoste bălaie.
Te-ai așezat la inimioară
Și-ai făcut ca să mă doară.
Mult mi-e necaz și mi-e rușine
Dar-ar naiba, dragoste-n tine! –x2
Fir-ai tu să fii de dragoste!
Și mai rău să te blestem îmi vine.
Când mai sunt atâtea suflete
Cum de mă găsiși tocmai pe mine?
Sunt atâtea alte fete-n sat
Mândre, frumoase din cale-afară,
Tocmai peste mine tu ai dat
Dragoste să fii mereu de-ocară!
Mă văd băieții și-au dreptate,
Iar fetele îmi râd în spate.
Mult mi-e necaz și mi-e rușine
Dar-ar naiba, dragoste-n tine!
În gândul meu a fost odată
O dragoste adevărată.
De-atunci oftez și nu mi-e bine
Dar-ar naiba, dragoste-n tine!
Dar-ar naiba-n tine, dragoste!
Ce te ții mereu numai de mine?
Tu ești pentru mine-o pacoste
Și nu pot ca să mai scap de tine.
Ai venit când nici nu mă gândeam
Și-ai aprins în suflet vâlvătaie,
Nu mănânc și noaptea somn nu am
Pentru tine, dragoste bălaie.
Te-ai așezat la inimioară
Și-ai făcut ca să mă doară.
Mult mi-e necaz și mi-e rușine
Dar-ar naiba, dragoste-n tine! –x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și resentimentele față de dragoste, percepută ca o pacoste inevitabilă. Vorbitorul se simte nedreptățit de faptul că dragostea l-a ales pe el, aducându-i suferință și disconfort social.