Zice lumea că sunt norocoasă
Și crede că viața mi-e frumoasă,
Mulți mă dușmănesc că trăiesc bine,
Că am numai zile bune,
O crede că n-am nici griji, nici dor,
Că trec prin viață ușor,
Lume dragă, dac-ar fi așa
Haina de pe mine-aș da.
Sunt și eu cum e toată lumea,
Am rele și bune-n viața mea,
Fac și eu ce pot, după putere,
Dar ce fac, fac cu plăcere,
Știu ce-nseamnă-n viață un necaz,
Știu să râd și să fac haz,
Știu să-nveselesc lumea, să-i cânt,
Știu să iubesc, știu să plâng.
Am și zile când aș vrea să mor,
Să nu mă chinuie niciun dor,
Câte nopți nu mă ia somnu-n pat
De câte gânduri mă bat,
Am și zile când vreau să-mi petrec
Și peste toate să trec,
De-ar semăna o zi cu alta
N-ar fi frumoasă viața.
Fiecare-și trăiește viața
Cum i-a fost rânduită soarta
Și din ziua în care se naște
N-o să știe ce-mi-l paște,
Că dac-ar ști omul ce-ar păți
Dinainte s-ar feri,
Dac-ar ști ce-i aduce viața
N-ar mai bea, n-ar mai mânca,
Dar nimeni nu știe-n astă lume
Ce-aduce ziua de mâine,
Trăiți-vă viața zi de zi,
Mâine nu știm ce-o mai fi!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre percepția eronată a celorlalți asupra vieții naratorului, care, deși pare norocos, se confruntă cu propriile greutăți și necazuri. Mesajul principal este de a trăi fiecare zi la maxim, deoarece nimeni nu știe ce aduce viitorul.