Maria Cirneci – Viața E o Horă Mare

Viața e o horă mare
Care-o joacă fiecare,
Dacă nu știi cum se joacă
N-o s-o termini niciodată,
Viața este o părere,
E un abur care piere,
E-o frunză uscată-n soare
Și-aduce numai supărare.
De-ar fi omul fericit
La ce-n viață-ar mai munci,
Fericirea ar lăsa-o
Zestre, Doamne, a lui copii,
De-ar fi omul fericit
La ce-n viață-ar mai munci,
Fericirea ar lăsa-o
Doamne, zestre a lui copii.
Omu-n viață cât trăiește
Muncește și-avere strânge,
Cine știe ce străin,
Doamne, la capul lui mai plânge,
Omu-n viață cât trăiește
Muncește și-avere strânge,
Cine știe ce străin,
Doamne, la patul lui mai plânge.
Omul cât trăiește-n lume
Muncește pentru copii
Că vrea să și-i vadă bine
Să le facă bucurii,
Dar când anii frumoși pleacă
Și știi că nu-i mai găsești
Ai grijă ca să nu treacă
Fără să simți că trăiești.
Refren:
De-aș putea să-mi păstrez tinerețea
Toată viața mea cât trăiesc
Aș fugi din calea bătrâneții
Și nicicând n-aș vrea s-o-ntâlnesc,
Dacă tinerețea mea
Ar sta doar cu mine
Aș fi toată viața mea
Cel mai fericit om din lume.