Să răsune și să sune
Și-o fată-n codru suspine,
Nu suspină de urât,
Suspină de ce-a pierdut,
Că nu-și mai găsește locul
Unde și-a pierdut norocul.
Verde, verde-o viorea,
Unde mi-o fi dragostea
Care mi-a ars inima?.
Turtureaua o-ntreba:
– De ce plângi fetițo-așa,
Ori ți-e dor de măicuța,
Ori ți-ai pierdut dragostea?
– Mi-e dor și de măicuța
C-am plecat de lângă ea
Și mi-am pierdut dragostea.
Verde, verde-a năutul,
Unde mi-o fi iubitul
Care mi-a ars sufletul?.
Luați aminte, fetelor,
Când vă duceți la izvor,
Când vă duceți după flori
Nu vă-ncredeți în feciori,
Că băiatu-i tot băiat
El se duce noaptea-n sat
La fete de măritat.
Verde, verde-o viorea,
Unde mi-o fi dragostea
Care mi-a ars inima?
Verde, verde-a năutul,
Unde mi-o fi iubitul
Care mi-a ars sufletul?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete care și-a pierdut dragostea și avertizează alte fete să nu aibă încredere în băieți. Ea își caută iubirea pierdută, dar realizează că a fost dezamăgită.