S-au dus anii tinereții
Și nu știu când au trecut,
S-a dus jumătatea vieții
Și n-am făcut ce-aș fi vrut.
Cum să fac să fie bine
Și să nu-mi pară rău mâine,
Să muncesc sau să iubesc,
Cum să fac să nu greșesc?
Când ai cei mai frumoși ani
Te zbați și-alergi după bani,
Zici că ai timp să iubești,
Dar ce rău te păcălești,
Am simțit pe pielea mea,
N-am ascultat inima
Că mă-ndemna la iubit,
Mereu ziceam că n-am timp.
Omule, nu fă ca mine,
Ce e azi nu mai e mâine,
Nu lăsa tinerețea
Fără dragoste în ea,
Să nu pui pe primul loc
Banii, că nu-nseamnă tot,
Degeaba ai saci de bani
Și-ți trec cei mai frumoși ani.
Azi degeaba-mi pare rău,
N-am trăit cum am vrut eu,
Când mă prindea dragostea
Fugeam cât puteam de ea,
N-am lăsat frâu inimii,
Nu credeam că vine-o zi
Să tânjesc, să-mi pară rău
Că n-am făcut ce-am vrut eu,
Am dat multe la o parte
Am muncit să-mi fac de toate,
Când pleci în viață de jos
Nu mai vezi ce e frumos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui om care și-a dat seama prea târziu că a pus banii și munca pe primul loc, în detrimentul iubirii și a trăirii vieții. Acum, la maturitate, realizează că a pierdut ocazia de a se bucura de tinerețe și de a asculta chemarea inimii.