Puiul meu de mâine pleacă
La Craiova în armată,
Ceru-i negru, plin de nori
Și eu am în suflet dor
C-o să plece puiul meu
Și nu mi-l mai văd mereu.
Lele Radă, lele Radă,
N-oi mai trece pe la poartă,
Că la poarta dumitale
Îmi ieșea neicuța-n cale,
Sub teiul mare, rotat
M-a-nvățat la sărutat.
Puiul meu, azi ți-am cules
Un buchet frumos și des
Cu flori de mărgăritar
Că pleci mâine militar
Și-o floare de margaretă
S-o prinzi, neică, la bonetă.
Ai atâtea flori în fire
Cât faci tu armata-n zile,
Margareta s-o păstrezi
Atunci când te liberezi
Și să vii cu ea la mine
S-o rup, neică, lângă tine,
Iar la ultima petală
Am să-ți pun în loc beteală,
Pe cap să-mi pun cununiță
Că îmi ești prea drag, neicuță.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane dragi, probabil mama sau iubita, la despărțirea de cel drag care pleacă în armată. Versurile evocă sentimente de dor și amintiri legate de momentele petrecute împreună, subliniind legătura afectivă puternică dintre ei.