Maică, ai făcut păcat,
Prea mică m-ai măritat,
Din câți flăcăi m-au cerut
Tu m-ai dat dup-un urât,
Tu cu popa și primarul
Mi-ați adus în cas-amarul,
Popa când m-a cununat,
La primar când am semnat.
Nu știam, măicuța mea,
Ce-i dorul și dragostea,
Nu știam ce pui la cale
Când urâtu-mi da târcoale,
Ai stat cu gura pe mine
Să mă mărit în trei zile,
Inima mi-era pământ
Când îl vedeam pe urât.
Dar dorul și dragostea
Au ieșit în calea mea,
Am lăsat, maică, urâtul
Și-am desfăcut legământul,
De foc și-amărăciune
Pica cerul peste mine,
M-aș fi dus de focul lui
La capul pământului.
Și să știi, măicuța mea,
Că mi-am găsit dragostea
Și-am iertat păcatul tău
Că iubesc ce-am ales eu,
Iubesc un băiat sărac,
Dar mă duc acas’ cu drag,
N-aș da ochișorii lui
Pe-averea urâtului,
Decât cu urâtu-n casă
Și cu inimioara arsă
Mai bine sărac lipit,
Dar mai dulce la iubit.
Sensul versurilor
O tânără este măritată de mică împotriva voinței sale, dar descoperă dragostea adevărată și alege să-și urmeze inima, preferând sărăcia alături de cel iubit decât bogăția într-o căsnicie nefericită. Ea iartă greșeala mamei sale, fiindcă a găsit fericirea în propria alegere.