Cea mai scumpă ființă din lume
Care poartă cel mai frumos nume,
De-ar chema-o Maria, Ioana,
Cel mai frumos nume e tot mama,
Mama e cuvântul cel mai scump
Din toate câte pe lume sunt
Puteri, măiculiță, în mine de-aș avea
Mii de ani și bucurii, maică, ți-aș da.
Pe pământ mamă e numai una
Și-ar merita soarele și luna,
Tot binele, toată dragostea
Așa cum dă la copii și ea,
Ce rar mama noastră-i fericită,
Ce rar de copii e mulțumită,
Că chiar noi, copiii care ne-a făcut
Nu ne purtăm bine și-o supărăm mult.
Ea mereu ne iartă și e bună,
Are de copii grijă și milă,
Numai mama știe cum să facă,
Numai mama pe toate le-mpacă,
Dar noi suntem răi și-o chinuim
În loc s-o cinstim și s-o iubim,
N-ascultăm de mama și la ce ne spune
Când ea e singura care ne vrea bine,
N-am să te uit, mamă, cât trăiesc,
Până mor o să te pomenesc,
Lumea de ți-aș da-o tot nu ți-aș plăti
Dragostea și grija de ai tăi copii.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus mamei, exprimând recunoștința pentru dragostea și sacrificiile ei. Evidențiază regretul pentru momentele în care copiii nu se ridică la înălțimea așteptărilor și importanța prețuirii mamei.