Ce păcat, neică, păcat
Că pe suflet te-ai jurat,
Pe ochi și pe viața ta
Că nu mă dai pe alta,
Dar cum să mai cred în tine
Că numai în patru zile
De trei ori te-ai însurat,
Păcat, neicuță, păcat!.
Să te-ajungă jurământul,
Să nu te țină pământul,
Să n-ai soartă, nici noroc,
Să umbli din loc în loc,
Să găsești în viață bine
Când l-oi vedea de la mine,
S-ai în viață cât ai dat,
Păcat, neicuță, păcat!.
Cu sufletul te-am iubit,
O vorbă nu te-am mințit,
Credeam în dragostea ta
Mai mult ca în viața mea,
Am crezut prea mult în tine,
Chiar mai mult decât în mine,
M-aș fi certat cu oricine
Numai din drag pentru tine.
Bun e Dumnezeu când vrea
Că mi-a adus dragostea,
Dragostea adevărată
Cum n-am avut niciodată,
Nu minciuni, nu jurăminte
Cum am avut înainte,
Nu mai vreau să știu de tine,
Nici să dai ochii cu mine
Și lasă-mă să trăiesc,
Pe cine vreau să iubesc,
Azi am dragostea în față
Și știu ce vreau de la viață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei trădate de jurămintele false ale iubitului. Ea își găsește puterea de a merge mai departe și descoperă o iubire adevărată, eliberându-se de trecut.