Omule cu calul sur,
Ce stai cu căruța-n drum,
Ai vreun necaz sau vreun gând
Că mi se pari abătut?
Trage colea lângă casă
Și vino să stai la masă,
Te-om omeni cum se cade
Că poate vii de departe.
Leagă calul sub umbrar
Că-i aduc fân din fânar
Sau trifoi de azi cosit
Că și calu-i obosit,
Vino și nu da-ndărăt,
Scoate hamul să-l adăp,
Spui că mergi de-o zi și-o noapte,
N-ai oprit în nicio parte.
Hai, omule, hai la masă
Că și maica-i omenoasă
Și după ce-ai să mănânci
Îți fac patul să te culci,
Un pic să te odihnești
Că mâine la drum pornești,
Spune, omule, ceva
Și deschide-ți inima.
– Mi-oi deschide inima
Să vă spun durerea mea,
De trei zile merg și bat
Câmp de câmp și sat de sat
C-am avut și eu o fată
Și-a plecat în lumea toată,
Merg că poate-oi da de ea
Să-mi răcoresc inima,
Nu știu unde s-o găsesc
Focul să mi-l potolesc,
Dar oi merge și-oi căta
Până mi-oi găsi fata.
Sensul versurilor
Un om obosit și trist este invitat să se odihnească de către un sătean ospitalier. Omul destăinuie că își caută fiica pierdută, exprimându-și durerea și determinarea de a o găsi.