Neicuță cu casa-naltă,
De ce-ai spus la lumea toată
C-ai să mă furi într-o seară
Să faci băieții să moară,
C-ai să mă furi cu căruța
Fără să știe măicuța?
Neică, îți mai spun odată
Că eu nu-s de măritat,
Vrei să nu mai ies la poartă,
Să stau numai încuiată?!
Geaba ai cai și căruță
Că n-ai să mă furi, neicuță.
De i-aș spune mamei mele
Că mă-nveți numai la rele
N-ai mai trece niciodată
Pe la mine pe la poartă,
Dacă-ți sunt așa de dragă
Mai așteapt-un an și-o vară.
Zilele s-or duce-n zbor,
Eu am să te-aștept cu dor
Și-o veni și ziua-n care
O să facem nuntă mare,
Pe cap să-mi pui cununie
Să ne legăm pe vecie,
La părinți le-om fi pe plac
Că de ei am ascultat.
Sensul versurilor
O tânără răspunde unui băiat care se laudă că o va fura. Ea îi spune să mai aștepte, promițându-i că, dacă va avea răbdare și va asculta de părinți, se vor căsători și vor avea o nuntă mare.