Neică de la Calafat,
Să nu crezi că te-am uitat
Te-oi fi uitat cu vorba,
Dar nu și cu inima.
Neica de la Maglavit,
Multe mândre-ai mai iubit,
Pe mine m-ai amăgit,
Doar vreo trei zile-ai venit.
Neicuță de la Tismana,
Ne iubirăm toată vara,
Știi, neicuță, ce-mi spuneai
La noi seara când veneai:
Că nimeni nu ne desparte
Dragostea până la moarte.
Vers refren 1:
Of, lele, puișor!.
Vers refren 2:
Of, neică, și-o să mor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă amintirea unei iubiri trecute, cu referire la locuri și promisiuni nerespectate. Naratoarea își amintește cu nostalgie de momentele petrecute alături de persoana iubită, dar și cu regret pentru amăgirea suferită.