Neică, ce credeai că mor
Dacă m-ai lăsat cu dor?
N-am murit și n-o să mor,
Neică, de-al nimănui dor,
Nici de-acuma n-oi muri
Dacă nu m-oi mai iubi.
Spune-mi, neică, un’ te duci
Și mă faci să viu pe-aici
Desculță, numa-n papuci,
Desculță, numa-n papuci,
Fără mintean și basma,
Neică, de dragostea ta.
Cum, neică, nu ți-o fi milă
Că sunt tânără copilă
Și zilele-mi par amare
De necaz și supărare,
Că de supărare multă
Mi-a căzut lumea urâtă,
Lumea și codrul de fag
Și tu, neiculiță drag.
Sensul versurilor
O tânără se confruntă cu durerea despărțirii și își exprimă suferința față de indiferența fostului iubit. Ea se simte pierdută și dezamăgită, iar lumea din jurul ei pare să-și fi pierdut frumusețea.