Mi-aș da averea și banii
De s-ar mai întoarce anii,
Anii frumoși ce-au trecut
Nu i-am trăit cum am vrut,
Dar mă jur că n-o să-i las
P-ăștia care mi-au rămas,
Am să-i trăiesc cum vreau eu,
Doar după sufletul meu.
Că la dragostea dintâi
Ești prea tânăr și nu știi,
Când deschizi ochii pe lume
Tot neamul e lângă tine
Și te obligă să-l iei,
Nu ce vrei tu, ce vor ei,
Nu te lasă să-ți găsești
Ce-ți place și ce iubești.
Neamul face și desface,
Tu n-alegi pe cine-ți place,
Numai când dragostea vine
Vezi că ei n-au ales bine,
Ce-ai acasă nu-ți mai place,
Alte doruri nu-ți dau pace,
Îți țin calea, îți țin drumul
Să le vină și lor rândul.
Că nu-i lăsată viața
Să ți-o trăiești cum ai vrea,
Să nu-ți ceară socoteală
Nimeni, nici mamă, nici tată,
Nici bărbat și nici nevastă,
Să te duci când vrei acasă,
De-aia vreau să mai trăiesc,
Ce n-am iubit să iubesc,
Că pe-aici trăim o dată,
Nu știm pe lumea cealaltă,
Om fi și pe-acolo vine
Că nu s-a mai întors nimeni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru anii trecuți și dorința de a trăi viața după propriile reguli, eliberându-se de constrângerile impuse de familie și societate. Vorbitorul își dorește să recupereze timpul pierdut și să iubească liber, având în vedere că viața este scurtă și incertă.
