Mi-a adus poștașu-aseară
Un plic și-o carte poștală
De la neica din armată
Că joi se lasă la vatră,
S-aștept în gară joi seara
La trenul de Timișoara.
Îmi scrie c-abia așteaptă
Să iasă-afar’ pe poartă
Din cazarmă și să vină
Cât mai repede la mine,
Și-mi scrie că strigă tare
„Hai mai iute, liberare!”.
Eu îi răspund la scrisoare
Că-l aștept ca pe un soare,
Ca o floare-am să mă-mbrac,
Numai ca să-i fiu pe plac,
Timpul n-a trecut ușor,
Am plâns mult și mi-a fost dor.
Neică, mai sunt două zile
Până când vii iar la mine,
Acuma te-ntorci bărbat,
Numai bun de însurat,
Și eu ți-am fost credincioasă,
Numai bună de nevastă,
Să facem nuntă frumoasă
Și să ne vedem de casă,
Numai dragostea curată
Rabdă, îndură și iartă!
Sensul versurilor
O tânără așteaptă cu nerăbdare întoarcerea iubitului din armată. Versurile exprimă dorul, credința și planurile de viitor, culminând cu nunta și întemeierea unei familii.
