Mamă, de-ai putea
Să-mi schimbi inima,
Să-mi pui alta-n loc
C-un pic de noroc,
Că trăiesc zile grele
Și nu mai am putere,
De-atâta supărare
Inima rău mă doare.
Merg pe drum plângând,
Nu mai știu să râd,
De ce n-am și eu,
Mamă, rostul meu,
În ce parte s-o iau
Peste bine să dau,
Mă-ntreb și mă gândesc,
Și singură vorbesc.
Mama-mi plânge-n prag:
– Ce pot eu să-ți fac?!
Aș da orice-n lume
Să ai zile bune,
Eu pot să-ți dau avere,
Și bani, și mângâiere,
Vorbe și sfaturi multe,
Dar soartă n-am de unde,
Aș munci pentru tine
Numai să te văd bine,
Aș da tot ce-aș avea
Că mă seci, fata mea!.
Refren:
Viață fără de noroc, zău,
Ești blestemată,
Că te ții de capul meu
Să n-am nicio soartă.
Sensul versurilor
O fiică își exprimă durerea și disperarea către mama sa, simțind că viața este nedreaptă și blestemată. Mama, la rândul ei, își exprimă neputința de a schimba soarta fiicei, oferindu-i doar consolare și dragoste.