Măicuță, azi plec din casă
În rochie de mireasă,
Știu că nu te-ai îndura
Să plec de la casa ta,
Știu că plângi, c-o să te doară
Că de mâine casa-i goală,
Aș vrea să fii bucuroasă
Și la nunta mea voioasă.
De ce plângi, măicuța mea,
Parcă nu m-ai mai vedea,
Tăicuțul plânge-n grădină
De-i tremură plosca-n mână,
Așa-s părinții de fată
Nu se-mpacă niciodată,
Când pleacă fata din casă
Parcă pe vecie-i lasă.
Puneți bradul sus la poartă
Că mirele mă așteaptă
Și-mpreună cu nuntașii
Să trecem să luăm și nașii,
Și la nunta mea să fie
Muzică și veselie,
Toată lumea să-și petreacă
Și la joc să se întreacă.
Dar când muzica se-ncinge
Măicuța mai tare plânge,
Dar eu mi-o cunosc mai bine
Că plânge de fericire,
Nu mai plânge, maica mea,
Că plec de la casa ta,
Chiar dacă sunt măritată
Nu-mi las nici mamă, nici tată.
Sensul versurilor
Cântecul descrie emoțiile unei mirese care părăsește casa părintească. Deși este un moment de bucurie, aduce și tristețe, mai ales pentru părinți, dar mireasa își asigură mama că, deși se mărită, nu își va uita familia.