Măi neicuță, pui de lele,
Tu și mândruțele tele,
Tu și mândruțele tele
Ați mâncat zilele mele,
Chiar dac-ai muri și mâine
Să nu-ți pară rău de lume,
Ți-ai trăit viața un trai,
Pui de lele, pui de crai!.
Aveai multe azi, aveai
Dacă nu mâncai și beai
Cu femei din șapte sate
Și fete nemăritate,
Le-ai iubit, ți-ai petrecut,
Le-ai pus icușar la gât,
La toate le-ai fost drăguț
Pân’ la ultimul bănuț.
Azi vii și te plângi la mine
Că n-ai cămașă pe tine,
Nici cămașă, nici curea,
La chimir nici o para,
Să văd care din drăguțe
Te vrea fără părăluțe,
La care-i mai ești pe plac,
Pui de lele, pui de drac,
Mai bine singură-n casă
Și pâine neagră pe masă
Decât c-un bărbat ca tine
Ca să fac vorba la lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă reproșul unei femei către un bărbat care și-a irosit averea și sănătatea cu alte femei. Acum, ajuns la sapă de lemn, el caută ajutor, dar ea îl refuză, preferând singurătatea decât o viață alături de un astfel de om.