Măi neicuță, pentru tine
Arde inimioara-n mine,
Mi-arde inima ca jarul
Când văd seara că treci dealul,
Treci dealul și pleci acasă,
Și inimioara mi-e arsă.
Măi neică, de dorul tău
Stau într-un oftat mereu
Și când treci prin poarta mea
Blestem, neică, dragostea,
Că dragostea de la tine
S-a legat prea rău de mine.
Uită, neică, ochii mei
Dacă trăiești fără ei,
Uită, neică, dragostea
Dacă trăiești fără ea,
Uită, neică, gurița
De te rabdă inima,
Măi neicuță, măi neicuță,
Ce dor mi-e de-a ta guriță,
Măi neicuță din Pitești,
Doamne, ce frumos mai ești!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și suferința unei femei pentru iubitul ei. Ea își blestemă dragostea, dar în același timp tânjește după el, amintindu-și cu drag de gura lui și admirându-l.