Le-aș da părinților mei,
Le-aș da ani din anii mei,
Că au fost și vor rămâne
Cei mai dragi părinți din lume,
Nu pot spune în cuvinte
Dragostea pentr-un părinte,
De-aș măsura dragostea
Ar fi cât toată lumea.
Maica mea, măicuță bună,
Jur din suflet și inimă
Că de-aș ști leacuri băbești
Ți le-aș da să-ntinerești
Și ție, tăicuțul meu,
Ți-aș da anii de flăcău,
Vreau din suflet, dar nu pot
Să vă țin anii pe loc.
Bine e la tinerețe,
Greu mai e la bătrânețe,
Când or venii anii grei
Nu vreau să fiți singurei,
Vreau să ne strângem cu toții,
Și copiii, și nepoții,
Și lângă noi să trăiți
Mulțumiți și fericiți,
Lumea toată de-aș avea
Nu-s ca maica și taica,
Nici palate, nici bani grei
Nu fac cât părinții mei.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și recunoștința față de părinți. Vorbitorul ar da orice pentru a le oferi ani în plus de viață și își dorește să le fie alături la bătrânețe, subliniind că nimic nu se compară cu valoarea părinților.