Lasă-mă, mamă și tată,
Să-mi aleg băiat să-mi placă,
Să-l aleg, măicuță, în zori,
S-aleg floarea dintre flori.
– Mândruțo, floare aleasă,
De mâine te-aș lua acasă,
Dar ești, mândro, prea micuță,
Nu te las-a ta măicuță.
– Neică, să nu m-amăgești
Că tu știi cât te iubesc,
Nimic pe lume nu vreau
Decât cu tine să stau.
Hai, neicuță, hai o dată
Că dragostea mi-e curată,
Curată ca lacrima,
N-o s-o strice nimenea,
Mereu ne-om iubi
Cu drag om trăi,
Viața să ne fie
Flori și bucurie.
Refren:
Vino, neic-al meu,
Că dorul e greu,
E greu și-am să mor
De foc, puișor!
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorința de a-și alege partenerul iubit, în ciuda opoziției părinților. Ea își declară dragostea curată și dorința de a trăi o viață plină de iubire și bucurie alături de alesul inimii.