Inimă, câte-ai răbdat
Și tot nu te-ai învățat,
Plângi, inimă, te căiești
Că n-ai știut să iubești,
N-ai vrut să lași dragostea
Și-acum rău mai plângi soarta.
Ai iubit, inima mea,
Mereu ce nu trebuia,
Eu ți-am spus că nu faci bine,
Dar n-ai ascultat de mine,
Ți-am spus, dar n-ai înțeles,
Cu necazuri te-ai ales.
Vezi, inimă, câte tragi
Și tot nu vrei să te lași,
Iubești ce nu poți să ai
Și numai de rele dai,
Nu știu, inimă, ce vrei,
Eu știu că trec anii mei.
Lasă-mă, inima mea,
Să-mi aleg eu dragostea,
O dragoste potrivită,
Tu să nu fii chinuită,
Fără năbădăi în ea,
Să nu plângi, inima mea,
Fă o dată și ca mine
Să vezi cât ne e de bine,
Și dac-o fi să greșesc
Până mor nu mai greșesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și suferința unei inimi care a iubit greșit și nu a învățat din experiențele dureroase. Vorbitorul își dorește să preia controlul asupra alegerilor amoroase pentru a evita suferința viitoare.