Ia-mă, dorule, mă lasă
La o cârciumioară-aleasă
Să-l fac pe neica să moară
Că n-a mai venit aseară
Și să-mi cânte lăutarul
Să-mi sting dorul și amarul,
Multe tragi la tinerețe,
Cum o fi la bătrânețe,
Să-mi petrec în astă seară
C-am un foc la inimioară,
Vreun să las dorul deoparte
Și să-mi petrec astă noapte!.
Ia-mă, dorule, mă du
Că îmi arde sufletul
La casa cu liliac
Acolo stă neica drag,
De-o fi poarta încuiată,
Perdeaua la geam lăsată
Să știi că neica-i plecat
La șezătoare în sat,
Poarta dac-o fi deschisă
Și lumina-n cas-aprinsă
Văd cu ochii mei acu
De mă iubește ori nu.
Hai du-mă, dorule, iute
Că m-apasă gânduri multe,
O vecin-am întrebat
Și mi-a spus că e plecat,
Mi-a spus că l-a văzut ieri
În mână cu niște flori,
I-a spus că vrea să se-nsoare
Cu Maria de pe vale,
Hai, dorule, de mă lasă
Că neica m-așteapt-acasă
Fir-ai, neică, tu să fii,
Credeam că n-o să mai vii!.
– Unde-ai fost, mândruța mea,
Te-așteptai toată seara,
Eu am venit să te iau,
Inel de nuntă să-ți dau,
Să te duc la cârciumioară
Să petrecem astă seară
Și să-ncepem dragostea,
Sunt al tău și ești a mea!
Ia mai cântă, lăutare,
Pentru noi că-i seară mare,
Mai zi una că te-ascult,
Eu mi-am luat ce mi-a plăcut,
Am luat pe cine mi-e drag,
Dorurile le-am uitat,
Zi una pentru mireasă
Că acum plecăm acasă!
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul și gelozia față de iubitul ei, dar în final se împacă cu el. Cântecul se termină cu o celebrare a iubirii lor, alături de lăutari.