Hei, hei, hei, lelițelor,
Of, of, of, cumetrelor,
Voi puneți țara la cale
Ca să-mi faceți supărare,
Ce v-ați mai bucura toate
Dac-aș muri într-o noapte,
Dar mie de voi nu-mi pasă,
Am noroc, și bani, și casă!
Îmi cântați cântecele
Și-mi blestemați zilele,
Mi-ați lua locul, de-ați putea,
Mersul, ochii și vorba,
Vă căzniți să fiți ca mine,
Știți că nu vă șade bine,
Mi-ați lua râsul, veselia,
Dar doar una e Maria!
Știu că mă urâți de moarte,
Dar eu nu mă dau pe toate,
Ura v-a învinețit,
Veninul v-a urâțit,
Mie mi-a dat Dumnezeu
Noroc și tot ce vreau eu,
Îl mai am pe vino-ncoa
După inimioara mea.
Dușmănia și ura
V-a otrăvit inima,
Dacă v-ați mai naște-o dată
Nu-mi călcați urma vreodată,
Degeaba vă chinuiți,
Voi ca mine n-o să fiți,
Dac-ați omorî și lumea
Maria e numai una!
Și mă rog la Dumnezeu
Să facă pe placul meu:
Să dea lelițelor mele
Numai ce mi-or dori ele!
Sensul versurilor
Piesa exprimă disprețul față de invidia și dușmănia celor din jur. Artista se declară mulțumită de viața ei și încrezătoare în norocul său, ironizându-i pe cei care o urăsc și o invidiază. În final, le urează celor care îi vor răul să primească exact ceea ce îi doresc ei.