Foaie verde busuioc,
Haideți, fetelor, la joc
Să jucăm sârba de doi
Cum se joacă pe la noi,
Să jucăm și siminocul
Care ne-aduce norocul,
Să se ducă pomina
C-așa este datina.
Îmi pun floare la ureche
Ca să-mi găsesc o pereche,
Un băiat mai frumușel
Să pot juca lângă el.
– Ia-mă-n brațe, puișor,
Dar strânge-mă că nu mor
Și-nvârtește-mă cu foc
Să vezi dacă știu să joc.
– Eu, mândro, te-aș mai juca,
Dar mă arde inima
Că te strigă maica ta
Să joci cu altcineva,
Hai mai bine iar în horă
Și-am să te duc maichii noră,
Să mire toată lumea
Că mi-am ales mireasa.
– Eu mândro-n brațe te-aș strânge
Dar ești tânără și-oi plânge!
– Strânge-mă cât oi putea
Pân-oi plânge și-oi tăcea,
Ia-mă-n brațe, puișor,
Dar strânge-mă să nu mor
Și-nvârtește-mă cu foc
Să vezi dacă știu să joc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă dintr-o petrecere tradițională românească, unde tinerii se întâlnesc și dansează. Versurile exprimă bucuria jocului, atracția reciprocă și dorința de a-și găsi perechea.