Femeia fără bărbat
Face vorba la un sat,
N-are cin’ să-i țină parte,
Pe ea cad relele toate,
Femeile cu bărbat
Nu ajung de vorbă-n sat,
Cinci bărbați poa’ să iubească,
N-are cin’ să le vorbească.
Unde-n casă-i doar femeia
Poți să-ncui casa cu cheia
Că lumea tot o vorbește
C-are drăguț și iubește,
Și parcă e un făcut
Că cine iubește mult
Sunt tot alea cu bărbat,
Dar nu sunt vorbite-n sat.
Și așa parcă-i lăsat:
Femeile cu bărbat
Au ibovnici în tot satul,
Dar nu le știe bărbatul,
Cum să mai fie păcat
Pentru cin’ n-are bărbat
Să se ducă să iubească,
Cu ce le e drag să trăiască,
Că de intri-n gura lumii
Mai bine te-ar lătra câinii,
Gura lumii, vorbă multă,
Doar pământul o astupă.
Sensul versurilor
Piesa descrie situația dificilă a unei femei singure într-o comunitate rurală, supusă constant judecăților și bârfelor. Se evidențiază ipocrizia societății, care tolerează infidelitatea femeilor căsătorite, dar o condamnă aspru pe cea necăsătorită.