Erai fată mândră-n sat,
Leană, pân’ te-ai măritat,
Aveai părul gălbior,
Aveai ochii negrișori,
Coadă până-n brâu purtai,
Cu garoafă ți-o găteai,
Of, aoleu,
Leana nenii, aoleu,
Nu mai ești tu mândră-n sat
Cum erai odat’.
Acuma ești măritată
Și stai tot tristă la poartă,
Nu râzi cum râdeai cu toți,
Nici garoafa n-o mai porți,
Nu-ți mai văd nici codița
Că ți-ai pus, Leană, basma.
Of, aoleu,
Leana nenii, aoleu,
Leană, cum te-ai îndurat
De te-ai măritat?!.
Când dă soarele spre seară
L-aștepți pe Ion pe-afară
Și cum vine intri-n casă
Te duci, Leană, să-i pui masă,
Nu mai stai, Leană, la poartă
Ca să strângi fetele roată,
Of, aoleu,
Leana nenii, aoleu,
Nu mai ești tu mândră-n sat
Cum erai odat’.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea unei fete mândre și libere dintr-un sat, într-o femeie tristă și supusă după căsătorie. Ea și-a pierdut bucuria și independența, fiind acum captivă într-o viață domestică monotonă.