Dragostea și frumusețea
Ți le dă doar tinerețea,
Cât ești tânăr și voinic
Nu ai grijă de nimic,
Ești copil la mamă-acasă,
Viața-i dulce și frumoasă,
Când te duci la casa ta
Atunci viața e alta
Încep greutățile,
Dispar frumusețile.
La tine nu mai gândești
Că pentru copii muncești,
Să n-auzi mâine, poimâine
C-ai trăit degeaba-n lume,
Zici să-i vezi la casa lor
Să le faci un viitor,
Dar dacă e sănătate
Atunci ești bogat în toate,
Dacă nu ai sănătate
Degeaba ai bani și palate.
Asta-i viața, n-ai ce-i face,
Chiar și-atunci când nu ne place,
Mai dă omul de belele,
Trece și scapă de ele,
Fericirea e cu gramul
Și n-o cunoaște tot omul,
Unii au numai plăceri,
Alții au numai dureri,
Unii au viața curată,
Alții sunt bătuți de soartă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a contrastului dintre tinerețe și maturitate. Subliniază importanța sănătății și a familiei în fața greutăților vieții, evidențiind că fericirea este rară și nu toți o găsesc.
