Dragostea dacă n-ar fi,
Lumea bine-ar mai trăi,
N-ar ofta, n-ar suspina,
Nici de rele n-ar mai da.
Câtă lume-am întrebat,
Leac dragostei n-am aflat,
Că dragostea-i boală grea,
Nimeni nu scapă de ea.
Nu e câmp fără verdeață,
Dragoste fără dulceață,
Nu e gard fără nuiele,
Dragoste fără de rele.
Și neica a pătimit
Din pricină de iubit,
Leacul tău neică-i la mine,
Te sărut și te faci bine,
Eu nu te-oi lăsa să mori,
Ți-oi da leacul și te scoli.
Sensul versurilor
Cântecul explorează dualitatea dragostei, prezentând-o ca pe o boală grea, dar și ca pe o sursă de dulceață. Oferă o soluție simplă și directă pentru suferința cauzată de dragoste: un sărut vindecător.