Drag mi-e de tine, neicuță,
Că faci în obraji gropițe,
Ți-aș da inima din piept
Că de drag din ochi te pierd,
Dac-aș căuta tot satul
Ca tine nu mai e altul,
De-aș găsi, mi-aș găsi zece,
Dar niciunul nu te-ntrece.
Bine-ți mai șade, neicuță,
Cu gropițe și-alunițe,
Eu n-am mai văzut flăcăi
Cu ochi frumoși ca ai tăi,
Geaba-mi zice maica mea
Să te las, s-ascult de ea,
Dar eu n-o să-i fac pe plac
Și-am să iau pe cin’ mi-e drag.
Că tu știi, neicuță, știi
Că eu nu vreau bogății,
Mai bine unul sărac
Și să trag acas’ cu drag,
Cu moșia ce să fac
Dacă ochii lui nu-mi plac,
Hai mai iute să ne luăm
Că prea mulți dușmani avem,
Și-n ciuda părinților,
Neică, și-a dușmanilor.
Sensul versurilor
O declarație de dragoste pasională către un flăcău, sfidând convențiile sociale și opoziția familiei. Vorbitoarea alege dragostea săracă, dar sinceră, în locul bogăției fără sentimente, fiind gata să înfrunte obstacolele pentru a fi cu cel iubit.