Doamne, ia focul ce arde
Și du-mi-l, Doamne, departe
Că se-aprinde și mă frige
Și de dor inima-mi plânge.
Vin’, neic-al meu
Să te iubesc,
Să mă răcoresc,
Caut mereu
Ca drumul tău
Să fie, Doamne, și-al meu!
Mă-ntreabă lumea pe drum
Ce-am în suflet și nu spun,
Care doruri mă usucă
Și ce gânduri mă frământă.
Am doruri grele
Și vise rele
Cum să scap de ele?
Și mă gândesc
Să te-ntâlnesc,
Neicuță, să te iubesc.
Dacă nu te văd o seară
Îmi pui foc la inimioară,
Dacă nu te văd o noapte
Focu-n mine rău mai arde.
Oftez și plâng
Și-mi spun în gând:
Doamne, ce păcat,
Că soarta mea
Și dragostea
Târziu, Doamne, mi le-ai dat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de absența persoanei iubite. Vorbitorul caută alinare și își exprimă regretul că dragostea a venit prea târziu.