Cu neicuța când eram,
Of, ce bine mai trăiam,
Dar de când neica nu vine
Plânge inimioara-n mine,
Oftează, se necăjește
Că neica mă ocolește,
Că neicuța când venea,
Of, ce bine mai era!
Neică, să ții minte bine
Că eu nu mai viu la tine
Și-am să-ncerc, neică, să uit
Că te-am iubit mai demult,
Iar de nu-mi vine ușor
N-o să mor, neică, de dor,
Nu știam, neicuț-al meu,
Că-mi faci necaz și mi-e greu.
Eram, neică, mititică
Și credeam că lumea-i mică,
Am crezut, dar am greșit,
Și tu, neică, ai fugit,
M-ai lăsat cu-atâta dor
Ca să mă usuc, să mor.
Refren:
Vino, puișor,
C-am să mor de dor,
Vino la mândra
Cu dragostea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul unei fete părăsite de iubitul ei. Ea își amintește de vremurile fericite de odinioară și suferă din cauza absenței lui, dar încearcă să depășească această iubire.