Cine-n viață nu iubește
Nu știu de ce mai trăiește,
Geaba mai calcă pământul
Ăl de n-a gustat iubitul,
Să iubești nu e păcat
Ce ți-e pe lume mai drag,
Ai mai vrea încă o viață
Să-ți strângi puișoru-n brață.
Că omul care iubește
Se cunoaște cum vorbește,
Vorbește mai binișor,
Numai cu vorbe de dor,
Merge pe drum legănat,
Îl vezi că-i amorezat,
Nu vede, nu mai aude,
Strigi la el, dar nu-ți răspunde.
Când iubești întinerești,
Viața cu drag ți-o trăiești,
Cât ești tânăr și-n putere
Ochii văd, inima cere,
Lasă că e bine-așa
Că-i frumoasă dragostea,
Fă-ți, omule, pofta vieții
Că trec anii tinereții.
Dragostea n-a omorât
P-ăl care-a iubit mai mult,
S-a trecut, s-a dus mai iute
Ăl care-a fost mai cuminte,
Ăl care și-a petrecut
A trăit și a iubit
Cinci, șase la tinerețe,
Două, trei la bătrânețe,
Să iubești nu e păcat
Ce ți-e pe lume mai drag,
Ai mai vrea încă o viață
Să-ți strângi puișoru-n brață.
Sensul versurilor
Piesa celebrează importanța iubirii în viață, argumentând că dragostea dă sens existenței și aduce bucurie. Îndeamnă la trăirea intensă a sentimentelor, mai ales în tinerețe, deoarece anii trec repede.
