Cine n-a plâns, n-a oftat
Când a iubit prima dat’
Și la prima întâlnire
Cine n-a jurat iubire,
Vara nopțile cu lună
Cine n-a ținut de mână
O fată sau un băiat
Când dragostea și-au jurat?!.
Cine n-a mințit o dată
Pentr-un băiat, pentr-o fată
Și la primul lui sărut
Care nu s-a fâstâcit,
Cine n-a fost amețit
De dragoste și iubit,
Cine n-a fost ars de dor,
Care n-a zis: „Mamă, mor!”?!.
Cine n-a fost păcălit,
De dragoste amăgit,
Cui nu i-a luat dragostea
Și somnul, și liniștea,
Cine n-a greșit o dată
Și cine n-a zis „Mă iartă!”,
Care nu s-o fi certat,
Din nou dragoste-a jurat?!.
La fel viața ne-o trăim:
Petrecem, iubim, greșim,
Ne certăm, ne supărăm,
Ne pupăm și ne-mpăcăm,
Așa-i frumoasă viața
Cu nebunii multe-n ea,
Le faci tu, și el, și ea,
Și eu, și toată lumea!.
Refren:
Eu, tu, el ea,
Și toată lumea,
Am oftat și-am plâns,
Am iubit și-am râs!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra experiențelor universale ale iubirii, greșelilor și împăcărilor care definesc viața. Subliniază că toată lumea trece prin momente similare de bucurie și tristețe în dragoste.