Cei mai frumoși ani din viață
Cu tine i-am petrecut,
Azi cu drag mi-aduc aminte,
Neică, ce mult ne-am iubit,
Înc-o viață dac-aș mai trăi
Tot pe tine te-aș iubi,
De-ar fi să iau viața de la cap
Tot de tine mi-ar fi drag.
Unde sunt glumele noastre,
Unde-s nopțile frumoase
Când cântam cu drag la lume,
Cât ne mai ședea de bine?!
Toate, neică, toate au trecut,
Dar eu nu pot să le uit,
De-aș putea să-ntorc a vieții roată
Le-aș mai trăi înc-o dată.
Dac-aș mai fi fată mare
Și tu bobocel de floare
Ți-aș ieși pe potecuță
Prin iarbă, neică, desculță,
Mi-aș pune o floare la ureche
În sat să nu am precehe,
Să nu fie fată să mă-ntreacă,
Nici flăcău să nu mă placă.
Cu ce foc ți-aș mai cânta
Până s-ar ivi luna,
Aș sta pe brațele tale
De pe cer să număr stele,
Pentru orice stea care răsare
Tu să-mi dai o sărutare
Și când or să cadă binișor
Tu să mi le prinzi în păr,
Din iarbă să-mi culegi floricele
Cu tine s-adorm pe ele,
Și-n miros de iarbă și de flori
Să ne iubim până-n zori.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o iubire trecută, amintindu-și de momentele frumoase petrecute împreună și dorința de a retrăi acei ani. Vorbește despre o dragoste pură și idealizată, legată de natură și tradiții.