Azi mi-e frate buzunarul,
Cu el îmi petrec amarul,
Că la mulți am făcut bine,
Dar cu rău s-a-ntors la mine,
Și pe câți am ajutat
Ce repede-au mai uitat,
Dar m-am lecuit de mult
Pe alții să-i mai ajut.
Dacă am bani mă simt bine,
Când nu-i am nu cer la nimeni,
Știu cum e bine și rău,
Și fac numai ce pot eu,
N-aștept să-mi dea nimenea,
Mă-ntind cât mi-e plapuma,
Lumea când n-ai te vorbește
Și când ai te dușmănește.
Nu m-am lăsat niciodată
Nici pe mamă, nici pe tată,
Nu aștept nici de la frați
Dac-ar fi cei mai bogați,
Că la o adică-mi spune
Cât m-au ajutat pe mine,
Mai bine am banii mei
Și fac tot ce vreau cu ei,
Nu dau nicio socoteală
Și dorm fără nicio teamă
C-o să vină cineva
După bani la ușa mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de oamenii care au uitat ajutorul primit și importanța independenței financiare. Naratorul preferă să se bazeze pe propriile resurse și să nu aștepte nimic de la nimeni, învățând să trăiască după propriile reguli.