Foaie verde, măr domnesc,
Am iubit și-am să iubesc,
Măcar să mă prăpădesc,
Dar ce-mi place tot iubesc,
O româncă și-o armeancă
Și-o hoață de craioveancă,
Mă duc la ea că mi-e dragă,
Bat-o noroc s-o bată!.
Refren:
Haida, haida, de trei ori
Să-ți miroase gur-a flori
Și buzele-a micșunele,
Mușca-r-ar neica din ele!.
– Lăsă-te, neică, de mine
Ca să-ți fie-n viață bine!
– Eu de tine nu mă las
De-aș mai trage câte-am tras,
Cum să mă las eu de tine
Când ți-e casa lângă mine,
Fac un pas și-o săritură,
Și-s la tine-n bătătură!.
Refren:
Haida, haida, de trei ori
Să-ți miroase gur-a flori
Și buzele-a micșunele,
Mușca-r-ar neica din ele!.
Fugi, urâtule, din prag
Să vină cine mi-e drag,
Că de cine mi-e urât
Îl văd noaptea-n așternut,
De cine mi-e dor și sete
Nici nu-l văd, nici nu mă vede.
Refren:
Haida, haida, uite-așa
C-am boală la dumneata,
Nici de-al dracu nu mă las
De-aș mai trage câte-am tras!.
De ce n-a vrut Dumnezeu
Ce iubesc să fie-al meu,
Ce iubesc să fie-al meu
Și să mor când oi vrea eu?
Să mă-ngroape unde-oi zice,
La cap să nu-mi pună cruce,
În poarta bisericii,
În calea ibovnicii.
Refren:
Haida, haida, de trei ori
Să-ți miroase gur-a flori
Și buzele-a micșunele,
Mușca-r-ar neica din ele!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o pasiune nestăvilită și un devotament față de iubire, indiferent de obstacole. Vorbitorul își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită, sfidând convențiile și chiar soarta.