Foaie verde de mohor, ușor puiule, ușor, mai
Ușor puiule, ușor, nu-mi trimite-atâta dor, mai
Și pe tren și pe vapor, mai bis
Și pe omul călător, mai
Trimite mai puținel, și vino tale cu el, mai
De ți-o părea prea departe, vino calea jumătate
Jumătate vin și eu, mai bis
Să nu-ți pară drumul greu, mai
Ajungă puiule, ajungă, ce-atâta mânie lungă
Eu mânie, tu mânie, dragoste când să mai fie
Eu mânie, tu mânie mai bis
Dragoste când să mai fie
Că mânia-ndelungată, nu e bună niciodată
Sunt doi ani și jumătate, de când port dragostea-n spate
Sunt doi ani și două luni, mai bis
De când mă porți cu minciuni mai
Sunt doi ani și jumătate bis
De când port dragostea-n spate
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința cauzate de o iubire la distanță, marcată de așteptare și incertitudine. Persoana își îndeamnă iubitul/iubita să se apropie, sugerând că distanța și mânia prelungită afectează relația.