S-a legat, neică, legat,
S-a legat de noi un drag
Ca făsuiul pe arag,
Făsuiul de-o fi făcui
Are și el rostul lui.
Că crește pân’ la un loc,
Înfloare și face bob,
Dar noi n-am avut noroc
Să fim amândoi pe-un loc.
Hai, neicuță, să ne luăm,
Și făsuiul să-l săpăm,
Și de-o fi să ne lăsăm
Foc făsuiului să-i dăm.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste care s-a încheiat, folosind metafora fasolei (făsuiului) care crește și apoi se usucă. Versurile exprimă regretul și dorința de a da uitării relația, simbolizată prin arderea fasolei.