Răsare luna pe coastă,
Ai uitat dragostea noastră,
Of, neiculiță,
S-a uscat ca floarea-n glastră,
Răsare luna în prag,
Eu nu sunt cu cin’ mi-e drag,
Of, neiculiță,
Cu dorul ce să mă fac?!
Neiculiță, ce dor greu
Se-așează pe sufletul meu,
Of, neiculiță,
Mă trezesc noaptea mereu
Și-ntreb luna și o stea
Unde-o fi dragostea mea,
Pe unde ea rătăcește,
La mine se mai gândește.
Lună, lună și tu stea,
Voi îmi știți dragostea mea,
Of, neiculiță,
Cât îl iubeam pe neica,
Aduceți-i voi aminte
De dragostea dinainte,
Of, neiculiță,
De dragostea dinainte!
Neiculiță, te-am iubit,
Dar cât de mult am suferit,
Of, neiculiță,
Mă trezeam noaptea oftând
Și priveam în lumea toată
Numai să te văd o dată,
Să-ți văd ochii ca mura,
Gura ce mă săruta.
Refren:
Hai, spune-mi, neic-adevărat,
Hai, spune-mi de ce ai plecat,
Hai, spune-mi, neică, neiculiță,
Spune-mi cine-i vinovat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorul profund resimțit de protagonistă. Ea caută răspunsuri în natură și își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, întrebându-se de ce a plecat și cine este vinovat pentru această despărțire.