Nu mai bate neică-n poartă
Că nu sunt tânără fată,
Eu, neică, m-am măritat,
Am copii și am bărbat,
Nu mai sta la poarta mea
Să mă vorbească lumea,
Că-s femeie măritată
Și mă fluieri pe la poartă.
Nu colinda ulița
Tot pe la portița mea
Că eu, neică, n-oi ieși,
Nici cu tine n-oi vorbi,
Neicuță, de-ți pare rău
Știi că nu-s de vină eu,
Vinovată-i mama ta
Ea ne-a stricat dragostea.
Mama ta nu m-a iubit
Și pe noi ne-a despărțit,
Acum degeaba oftezi
Pe mine nu mă mai vezi,
Însoară-te, neică, bine
Și ia-ți gândul de la mine,
Că eu îmi iubesc bărbatul
Nu mă mai gândesc la altul.
Sensul versurilor
O femeie căsătorită respinge avansurile unui fost iubit, amintindu-i că este acum dedicată soțului ei. Ea îi sugerează să meargă mai departe și să își găsească o altă parteneră, deoarece dragostea lor a fost zădărnicită de mama lui.