Frunză verde și-un dudău,
Neicuță, de dorul tău
Nici apa nu pot s-o beau,
Că și apa mi-e amară
Până vii la mine iară.
Dac-ai ști dragostea mea
Ai zbura ca pasărea,
Ai zbura ca pasărea,
Ai zbura și te-ai grăbi,
Ai veni și m-ai iubi.
Frunză verde trei migdale,
Neică, dorul dumitale
E ca frunza pe cărare,
Bate vântul și-o ridică,
Cine știe unde pică.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane față de persoana iubită. Intensitatea dorului este atât de mare încât afectează chiar și lucrurile simple, transformând apa în ceva amar. Speranța reîntâlnirii este prezentă, dar incertitudinea planează asupra viitorului relației.