Măi neicuță, măi gorjene,
Leagă-ți calul de zăbrele,
Nu de stâlpul casei mele
Că ne-au ieșit vorbe rele.
Că te vede lumea-n sat
Că vii numai pe-nserat,
Vii pe ploaie, pe furtună,
Pleci ziua pe vreme bună.
Nu-s pe cer atâtea stele
Cât de mine vorbe rele,
Nu-s pe cer stele mărunte
Cât de mine vorbe multe.
Of, nu știu o buruiană
Să dau la dușmani să moară,
Că dușmanii mult ar crea
Să ne strice dragostea,
Și dușmanii de n-ar fi
Tot mai bine am trăi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste secretă, amenințată de bârfele din sat și de răutatea dușmanilor. Protagonista își exprimă frustrarea față de situație și dorința de a trăi o viață liniștită alături de persoana iubită, fără interferențe externe.