Măi neicuță, Ionele,
Cu părul făcut inele,
Cu cojocelul de piele,
Ochii două albăstrele,
De ce-ai pus casa-n vâlcele
În câmpul cu floricele?
Mă duc după viorele
Dau prin fața casei tale,
Mă duc după ghiocei
Dau de ochișorii tăi.
Neică, n-am pe unde da
Să nu-ți văd bătătura,
Să nu-ți mai aud gura,
Să nu-ți mai aud gura,
Să nu-ți aud cântecul
Că mi-ai secat sufletul,
Să nu te-aud fluierând
Că m-ai băgat în pământ!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a evita pe cineva drag, din cauza suferinței provocate de prezența și amintirile asociate cu acea persoană. Vorbitorul încearcă să se distanțeze pentru a-și proteja sufletul.