Măi neicuță de pe șes,
Hai să mergem la cules,
Măi neicuță, nene,
Să sfârșim lucrul devreme,
Porumbul să-l adunăm,
Clacă mare să facem
Cu flăcăi și fete,
Cu dovleac și boabe fierte,
Cu flăcăi din sat,
Cu fete de măritat.
Să facem și țestul roșu,
Să coc pâinea și cocoșul,
Măi neică Mărine,
Oalele cu vin sunt pline,
Cu vin nou de razachie,
Să ne cânte și-o Mărie,
Măi neică Ilie,
Cu-al ei glas de ciocârlie.
Iar când seara s-o sfârși
Noi pe toți îi vom cinsti,
Ne-om prinde la joc
Să batem sârba pe loc,
Sârba noastră oltenească
Cu toți să se-nveselească,
Măi neicuță, nene,
Cu toți să se-nveselească.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera unei clăci tradiționale la strânsul porumbului, unde munca se îmbină cu veselia, dansul și ospățul. Este o celebrare a comunității și a tradițiilor rurale.