Măi neicuță, ce păcat
De noi doi că ne-am certat,
Ne-am plăcut și ne-am iubit,
Și la urmă ne-am urât,
Dac-ai să mă-ntrebi vreodat’
Cine-a fost mai vinovat
Ți-oi spune, neică, cinstit
C-amândoi noi am greșit.
N-am greșit cu inima,
Am greșit doar cu vorba,
Vorba a zburat ca norul,
Și noi am rămas cu dorul,
Dorul nostru e tot dor
Nu ni-l stinge niciun nor,
Dorul și cu dragostea,
Neică, ne vor împăca.
Dorul și cu dragostea,
Neică, ne vor împăca,
Să fim iară ca atunci
Când umblam prin văi și lunci,
Floricele culegeai
Și în păr mi le prindeai,
Gură dulce îți dădeam
Și ce dragoste aveam.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei certuri într-o relație de iubire. Ambele părți au greșit prin vorbe, iar dorul și dragostea încă pot reînnoda legătura, amintind de momentele frumoase petrecute împreună.
