– Măi Mărie, măi olteancă,
De când te-am văzut mi-ești dragă,
Că ai ochii negrișori
Și glas de privighetori,
Te-oi iubi până la moarte
Și de-acolo mai departe.
– Drag mi-e numele Ion,
De dor nici nu pot să dorm,
Dacă nu te văd o seară
Parcă nu te văd o vară,
Dacă nu te-aud cântând
Mă ia somnul suspinând.
– Mărie, olteanca mea,
Ce n-aș da să fii a mea,
Mi te-aș plăti cu bani mulți,
Nu te-aș cere la părinți,
Dar ne luăm cu vorbă bună
După datina străbună.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unui bărbat față de o fată din Oltenia, Mărie. El își declară afecțiunea și dorința de a o lua de soție urmând tradițiile strămoșești.