Mă trezesc la miez de noapte,
Mă iau gândurile toate:
De ce alerg, de ce muncesc,
Pentru ce agonisesc?
Copiii-s la casa lor,
Iar eu mă topesc de dor,
Am de toate-n casa mea,
Da-mi trecu tinerețea.
Așa-i omul cât trăiește:
Strânge și agonisește,
Face la copii avere,
N-are timp pentru plăcere
Și când să trăiască bine,
Uite, bătrânețea vine,
Se strecoară-n anii tăi,
Nu te-ntreabă dac-o vrei.
Doamne-ajută toată lumea,
Ține-o verde ca pădurea,
Dă-mi și mie sănătate
Că-n rest le-am făcut pe toate,
Câte le-am avut în gând
Le-am făcut toate pe rând
Dacă Dumnezeu a vrut,
Le-am făcut cum am putut
Dacă Dumnezeu a vrut
Și la dușmani n-am cerut.
Vreau să știe lumea toată
Că sunt o mamă bogată,
Am și de ce mă mândrii
C-am dat lumii trei copii,
Copii și nepoți frumoși,
Ține-i, Doamne, sănătoși,
Lor le-am închinat viața,
Ei sunt toate-averea mea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții unei mame care, ajunsă la bătrânețe, își analizează trecutul. Ea se întreabă dacă a trăit cu adevărat pentru ea sau doar pentru a agonisi pentru copiii ei, realizând că timpul a trecut repede.